Ce vei găsi aici
Pagini de arhivă an de an cu PDF-uri de broșuri, specificații cheie și linkuri către modele conexe.
Acest arhivă reunește 48 broșuri originale ale Citroën 2CV pe parcursul a patru decenii (1948–1988). Colecția documentează evoluția acestei mașini franceze emblematice prin principalele sale variante: 2CV original, Fourgonnette, 2CV 4, Dyane și Ami 6. Materialele provin din unsprezece piețe diferite și ilustrează strategiile de marketing regionale și adaptările locale. Acest catalog constituie o resursă valoroasă pentru istoricii automobilului, cercetători și pasionați interesați să înțeleagă istoria designului și producției acestui vehicul iconic.
Pagini de arhivă an de an cu PDF-uri de broșuri, specificații cheie și linkuri către modele conexe.
Materialele originale ale producătorului documentează echipamentele și opțiunile exact cum au fost oferite.
Folosește căutarea sau browser-ul de ani. Fiecare card de broșură duce la descărcarea completă a PDF-ului.
Deschide un an pentru a vedea detalii și a descărca broșura.
În piața din 1948, Citroën 2CV ajungea ca simbol al mobilității accesibile pentru țările post-război. Motorul bicilindric răcit cu aer, doar 9 cai putere, era construit pentru durabilitate și economie extremă. Suspensiunea pe bare de torsiune permitea traversarea drumurilor rele. Pentru România rurală, aceasta era prima mașină pe care o putea cumpăra un agricultor obișnuit.
În 1953, 2CV-ul era încă doar o curiozitate franceză pentru piața românească, dar filosofia sa – construcție solidă, mecanică simplă, ușor de întreținut – prefigura ceea ce Dacia ar încerca să ofere mai târziu. Motorul bicilindric de 375 cm³ cu 9 CP era deliberat modest, dar fiabil. Pentru țările din spatele Cortinei de Fier, acest tip de mașină reprezenta viitorul accesibil.
Motorul bicilindric răcit cu aer de 375 cm³ și 9 cai putere alimenta atât versiunea sedan cât și cabrioletul din 1956. Construcția simplă și robustă, cu întreținere minimală la fiecare 10 000 km, făcea din această mașină o alegere practică pentru piețele din Europa Centrală. Suspensiunea longitudinală oferea confort surprinzător pe drumuri proaste, o calitate apreciată în condi
În 1959, mașina ajungea în România prin canale restrânse de import, cu motorul de 375 cm³ și 9 cai putere, fiind considerată alternativă luxoasă la vehiculele locale. Mecanica elementară și capacitatea de traversare a drumurilor nesfârșite o făceau apreciată mai mult decât orice Dacia viitoare.
În 1961, 2CV-ul era simbol al Occidentului pentru românii care îl vedeau doar în reviste. Importurile franceze erau rare și scumpe în perioada comunistă; acest model reprezenta o alternativă la Trabantul și Dacia care urmau să apară. Motorul bicilindric de 425 cc cu 9 cai putere era o minune de simplitate—fără sisteme complexe, ușor de întreținut. Pentru cei care îl puteau obți
Motorul bicilindric răcit cu aer de 375 cm³ și 9 cai putere rămânea inima mecanică a 2CV și în 1963, o construcție simplă și robustă care se putea repara în orice atelier. Pentru piața română, unde mașinile trebuiau să reziste la drumuri grele și condiții dificile, 2CV oferea o alternativă accesibilă și de încredere.
Gama din 1964 oferea ceea ce construcția Citroën promitea: o mașină ușoară, cu motor bicilindric răcit prin aer (9 CP), capabilă să meargă pe drumuri pe care alte modele se opreau. Versiunea romană aprecia în special ușurința mecanicii și fiabilitatea suspensiei hidropneumatice pe terenul accidentat.
În 1966, 2CV rămânea importul occidental pe care românii nu-l puteau obține—iar totuși, reputația ei de neclintit pătrundea Cortinei de Fier. Motorul boxer răcit cu aer, 602 cc, nouă cai putere, transmisie prin angrenaje. Comparată cu Dacia ce abia se prefigura, 2CV era legenda unei alte Europă, accesibilă doar pentru cei care traversau granițele.
Importurile Citroën Deux-Chevaux în România din 1967 erau sporadice, dar automobilul atragea aprecierea pentru rezistență și ușurință de reparație. Motorul bicicilindric de 602 cc și 18 CP se dovedea fiabil pe drumurile slab întreținute din afara Bucureștiului. Suspensiunea flexibilă și greutatea redusă ofereau o adevarata libertate de mișcare.
În 1968, 2CV-ul ajunsese în România ca o raritate de import, departe de producția locală Dacia care abia se pregătea pentru lansare. Motorul cu doi cilindri orizontali, 602 cm³ și 9 cai putere, era o construcție care se dovedea rezistentă în condiții grele de drum. Accesul era limitat, dar reputația de fiabilitate o precedea deja în cercurile celor care o cunoșteau.
Catalogul din 1969 prezenta 2CV-ul în forma sa cu motor bicilindric de 602 cm³ și circa 30 de cai putere, suspensie hidropneumatică, caroserie minimalistă. Oferta cuprindea versiunea cu două uși și acoperișul din pânză retractabil. Pentru piața română, unde mașinile occidentale erau rare, Citroën-ul reprezentase o raritate accesibilă.
Motorul bicilindric răcit cu aer de 602 cmc rămânea inima 2CV în 1970, dezvoltând 9 cai putere cu o simplitate constructivă remarcabilă. Această mecanică robustă și ușor de întreținut avea potențial în piața românească, unde fiabilitatea era prețuită. Citroën oferea versiuni de caroserie și scheme de culori care poziționau modelul drept transport familial accesibil, nu doar veh
În 1971, 2CV ajunsese în România prin rețele de import limitate, oferindu-se ca alternativă la vehiculele locale. Motorul bicilindric cu aer de 9 cai putere era robust și ușor de întreținut—calități apreciate pe drumurile rurale. Construcția simplă și piese accesibile o făceau atractivă pentru cumpărătorii pragmatici.
În 1972, când 2CV-ul ajungea pe piața românească prin importuri selective, reprezenta o alternativă accesibilă la transportul de stat. Motorul boxer cu aer liber de 602 cm³ și 28 CP era robust și ușor de întreținut—factori cruciali într-o epocă când piesele de schimb erau rare. Citroën demonstra că simplitatea tehnică putea fi virtute, nu compromis.
Motorul bicilindric cu răcire prin aer de 602 cm³ și 28 CP era inimioara unei construcții în care fiecare component servea unui scop precis – o filosofie care o deosebea radical de competitorii occidentali. În 1975, 2CV-ul păstra aceeași simplitate structurală care o caracterizase din anii 1950.
Motorul bicilindric răcit cu aer, 602 cm³ și 29 CP, era o soluție mecanică care se potrivea mentalității est-europene a fiabilității și simplității. În 1976, 2CV era cunoscut în România mai mult prin reputație decât prin disponibilitate pe piață. Suspensia independentă oferea confort surprinzător pe drumurile neregulate ale perioadei. Comparativ cu Dacia 1100, Citroënul părea e
Prin 1977, 2CV-ul ajunsese în România ca o curiozitate occidentală, în timp ce Dacia 1100 domina piața internă. Motorul bicicilindric de 602 cc și 29 CP era modest pe hârtie, dar construcția era robustă și accesibilă. Pentru cei care puteau importa sau obținea una prin rute speciale, Citroëna reprezentau o alternativă la standardul sovietic și o fereastră către o Europă mai lib
În 1979, 2CV ajunsese în România prin canale de import limitate, rămânând o raritate comparativ cu Dacia 1100 care domina piața locală. Motorul bicilindric răcit cu aer, cu 602 cm³ și 29 cai putere, era cunoscut pentru fiabilitate și ușurință de reparație în condiții locale. Cea de-a doua mână, 2CV reprezentase pentru românii cu posibilități o poartă către mobilitate occidental
Motorul bicilindric de 602 cm³ și 29 CP, răcit prin aer, rămânea inima 2CV în 1982. Trei variante de caroserie—berlină, break, decapotabil—formau oferta pentru piețele portugheză și britanică. Construcția simplă și reparabilă era o filosofie deliberată, nu o limitare tehnică, în contrast cu complexitatea crescândă a modelelor occidentale contemporane.
La sosirea anului 1984, 2CV era deja o religie pe piața din Europa de Est, inclusiv în România. Motorul bicilindric cu 602 cm³ și 29 CP era cunoscut pentru rezistență și simplitate mecanică. Carroceria ondulată și designul spartanic o diferențiau radical de modelele occidentale sofisticate, dar aceasta era exact ceea ce apreciaseră generații de șoferi.
În 1985, 2CV-ul rămânea o alternativă rară pe piața românească, unde Dacia dominase cu producția locală. Motorul bicilindric răcit cu aer de 602 cm³ și 29 CP era o tehnologie străveche pentru standardele europene, dar pentru piața de est reprezenta mobilitate accesibilă. Importurile erau sporadice și rezervate clientelei cu conexiuni speciale.
2CV-ul rămânea disponibil în piețele occidentale selectate în 1986, inclusiv în România pentru o mică nișă de importatori particulari. Modelul cu motor bicilindric de 602 cc și 29 CP era cunoscut ca simbol al ingeniozității franceze și al simplității funcționale. Comparativ cu producția locală și cu vehiculele din Blocul Sovietic, 2CV-ul reprezentau o alternativă extrem de rară
Gama 1988 a 2CV includea berlina standard și versiunea Dyane cu plafon prelungit. Motorul bicilindric de 602 cc cu 29 CP păstra designul original din 1948, iar caroseria din tablă ondulată și suspensiile cu arcuri lamelare o făceau ușor de reparat. În România, unde importurile occidentale erau rare, Citroënul rămânea simbolul accesibilității și fiabilității europene.
Fourgonnette-ul 3CV ajungea pe piața României din import francez, o raritate în era comunistă. Motorul bicilindric cu răcire prin aer de 602 cm³ și 9 CP era o curiozitate tehnic-ideologică: occidentalul pragmatic contra construcțiilor socialiste. Cine o putea dobândi o considera o investiție în fiabilitate și ușor întreținere.
Seria de furgonete Citroën din 1970 se baza pe motorul cu doi cilindri răcit cu aer, o soluție mecanică robustă pentru piețele europene. Versiunea 2CV și varianta 3CV mai puternică reprezentau aceeași filosofie constructivă: simplitate și fiabilitate. Deși disponibilitatea în România era limitată, aceste vehicule ilustrau abordarea franceză a transportului utilitar practic.
Motorul cu doi cilindri în 2CV era o soluție mecanică robustă și reparabilă local, în timp ce Ami 6 cu blocul său de 602 cm³ și 28 CP reprezentau o abordare mai modernă. Configurația transversală a motorului în Ami 6 permitea un interior mai spațios, o avantaj apreciat pe piața românească unde spațiul era valoros. Suspensia hidropneumatică Citroën era o tehnologie care se adapt
Pentru piața din România în 1974, 2CV și Dyane reprezentau o alternativă de import rară, disponibilă mai ales în Occident. Construcția robustă, motorul bicilindric răcit cu aer (9 cai în versiunea de bază, 12 în Dyane) și mecanica simplă asigurau fiabilitate și ușurință în reparații. Suspensiunea hidropneumatică a Citroënului oferea confort neobișnuit pentru clasa sa. Aceste mo
Seria 2CV și Dyane rămâneau oferte limitate pe piața românească din 1977, importate sporadic. Motorul boxer de 602 cc al 2CV producea 29 CP, Dyane dispunea de 1015 cc și 44 CP. Suspensiunea hidropneumatică era avantaj real pe drumurile din perioada comunistă. Construcția simplă și fiabilitatea le făceau atractive celor care aveau acces la valută de schimb.
Motorul transversal de 602 cm³ cu doi cilindri răci pe aer furniza 25 de cai putere în versiunile pentru Europa de Est, inclusiv România. 2CV și Dyane ajungeau prin importuri și asamblări parțiale, fiind considerate vehicule de lux relativ în comparație cu Dacia 1100. Suspensiunea hidroneumatică și construcția simplă le făceau fiabile pe drumurile din perioada 1978.
În 1975, piața din România cunoștea atât 2CV 4 cu motorul cu doi cilindri răcit cu aer de 602 cm³, cât și Dyane-ul cu varianta 652 cm³ și aproximativ 34 de cai putere. Ambele modele erau apreciate pentru simplitatea mecanică și fiabilitate—calități esențiale într-o perioadă când accesul la piese de schimb și servicii era limitat și importurile erau controlate strict.
Gama 1977 cuprindea versiunea de bază cu două uși și varianta de trei uși, completate de o stație de cărări practică. Motorul bicicilindric de 602 cm³ cu 28 de cai putere echipa toate versiunile, iar caroseria din oțel ondulat și acoperișul din pânză rămâneau caracteristicile distinctive. Pentru românii care accesau importurile occidentale, AK era simbolul mobilității accesibil
Motorul bicilindric de 602 cm³ al Charleston-ului din 1980 era aceeași construcție testate pe drumurile europene, iar versiunea japoneză o purta mai departe cu detalii decorative și vopsea bicolore. În epoca când importurile în România erau rare, aceasta rămânea dovada că Citroën credea în simplitate – o filozofie care transcendea piețele și frontierele.
Accesul la 2CV Cocorico în România era limitat, fiind importată din Franța în cantități mici. Pentru românii care cunoșteau Daciasul și Lada-ul, această mașinuță franceză cu motor bicilindric de 29 CP reprezentau o raritate—simbol al ingineriei occidentale simple și fiabile. Epoca post-1989 ar duce la o mai bună disponibilitate a acestui model pe piața secundară a țării.
Fourgonnette-ul din 1961 reprezenta importul occidental care ajunsese în Bucureşti ca simbol al micului comerț. Motorul bicilindric cu 375 cm³ și 9 cai putere rămânea neschimbat. Construcția elementară și lipsa sistemelor complexe o făceau ușor de reparat în orice atelier, ceea ce o recomanda pentru piața românească.
În 1964, Fourgonnette-ul Citroën era cunoscut în segmentul utilitar ușor: același motor boxer cu aer răcit de 602 cm³ și 9 CP ca la versiunea de pasageri, dar fără scaunele din spate. Două lungimi de ampatament și posibilitatea de acoperiș din pânză sau metal o diferențiau de competitorii francezi. Accesul în România era limitat, dar reputația de fiabilitate o preceda.
Fourgonnette-ul sosea în România ca simbol al pragmatismului francez în epoca când vehiculele comerciale occidentale erau rare. Motorul boxer cu 602 cm³ și 9 CP era suficient pentru rute urbane și semi-urbane. Podeaua plană și accesul lateral larg o făceau ideală pentru micii comercianți, în contrast cu oferta locală limitată de vehicule utilitare.
2CV Fourgonnette din 1971 reprezenta o alternativă practică pentru meșterii și mici comercianți din România, într-o epocă când importurile occidentale erau limitate. Motorul bicilindric de 602 cm³ cu 28 CP, asociat suspensiei moi caracteristice Citroën, oferă confort pe drumuri prost întreținute. Versiunea de transport, disponibilă cu carcasă închisă sau platformă deschisă, se
Motorul cu doi cilindri răciți cu aer, cu o cilindree de 602 cm³, furniza 23 de cai putere și rămânea esența designului 2CV France 3 Edition din 1983. România primise aceste automobile prin importuri selective, iar mecanica lor simplă le făcea ușor de întreținut pe drumurile țării. Construcția era onestă și durabă.
Furgoneta din 1973 era disponibilă în România prin importuri selective, mai ales în orașele mari. Motorul bicilindric cu răcire prin aer, de 602 cm³ și 28 CP, era același ca în versiunea de pasageri. Constructorii și micii comercianți o apreciază pentru fiabilitate și costuri reduse de operare. Fiind un derivat al 2CV, beneficia de aceeași reputație de durabilitate care o făcea
Ediția Hello Dolly din 1985 păstra motorul bicilindric răcit cu aer de 9 CP, motor care se dovedise de-a lungul deceniilor că este robust și fiabil. Caroseria ușoară din oțel și suspensiunea hidropneumatică ofereau confort surprinzător pentru segment. Această versiune specială aducea culori proaspete și tapițerii noi, atrăgând cumpărătorii români care valorau accesibilitatea și
În 1962, Sahara-ul era rar și neobișnuit chiar și pe piețele occidentale. Doi motori air-refroidis—câte unu la fiecare axă—ofereau tracțiune integrală pentru această versiune extrem de ușoară a 2CV. Cu doar 375 cc fiecare, motoarele permiteau traversarea terenurilor dificile. Producția s-a încheiat în 1968, cu aproximativ 400 de exemplare fabricate.
Gama 3CV din 1981 prezenta o singură variantă de caroserie, fără opțiuni elaborate în catalogul argentinian. Motorul bicilindric răcit cu aer, 602 cm³ și 28 de cai putere, propulsiona o mașină de doar 550 de kilograme. Această construcție riguroasă, fără compromisuri, reflecta filozofia Citroën de a oferi mobilitate la cel mai mic cost posibil.
Pe piețele din Europa de Est, modelul Week-End ajungea ca alternativă la transportul tradițional, adus prin canalele comerciale occidentale. Motorul bicilindric răcit cu aer, de 12 CP, promitea fiabilitate în condiții dificile. Cinci locuri și spațiu generos de încărcare o poziționau ca soluție practică pentru familiile care doreau versatilitate fără complexitate tehnică.
Ami 6 era disponibilă în România prin importuri selective; modelul din 1965 oferea o gamă cu berlina cu două uși, break și o versiune cabriolet. Motorul bicilindric răcit cu aer de 602 cm³ producea 22 de cai putere. Tracțiunea pe roțile din față și construcția robustă o făceau atractivă pentru cumpărătorii români care căutau fiabilitate și spațiu interior generos.
Arhiva conține 48 de documente originale despre Citroën 2CV. Această colecție include broșuri, cataloage distribuitor, dosare de presă și documentație de fabrică din mai multe decenii și piețe diferite. Fiecare document a fost autentificat și digitizat pentru arhivă.
Colecția se extinde din 1948 până în 1988, acoperind patru decenii de producție și prezență pe piață a 2CV. Documentația este mai abundentă în anii de producție maximă. Unii ani au mai mult material decât alții în funcție de disponibilitatea surselor originale.
Da, cu siguranță. Cataloagele de fabrică originale și materialele distribuitorului sunt neprețuite pentru lucrările de restaurare. Ele documentează specificații originale, opțiuni de finisare, culori și detalii de design pentru ani specifici de producție. Restauratorii consultă regulat asemenea arhive.
Da, arhiva acoperă unsprezece piețe și variante regionale distincte. 2CV era vândută la nivel global, iar această colecție arată cum diferite țări comercializa și adaptau mașina. Broșurile regionale relevă niveluri de finisare, opțiuni și strategii de marketing unice pentru fiecare piață.
Arhiva documentează mai multe generații: 2CV original, Fourgonnette 2CV și 3CV, 2CV 4 și Dyane, 2CV AK, și 2CV alături de Ami 6. Această acoperire ilustrează evoluția modelului și diferitele stiluri de caroserie oferite în perioada de producție.
Pagina arhivă se concentrează pe documentele în sine: originile lor, conținut și valoare istorică ca surse. Pagina catalog descrie 2CV ca vehicul: caracteristici, opțiuni și specificații. Aici documentele sunt subiectul; acolo mașina este.
Arhiva crește regulat pe măsură ce sunt achiziționate și autentificate noi documente originale. Noile descoperiri sunt digitizate și adăugate colecției imediat ce devin disponibile. Frecvența actualizării depinde de achiziții, dar colecția se extinde continuu.